Ieșiți pe net și strigați!
Traversăm o perioadă ciudată, trecem primtr-o criză economică despre care nu știm nimic, dacă se termină sau e doar începutul. E cu siguranță o perioadă de transformări profunde. Suntem mințiți în față și acceptăm asta, pentru că așa ne-am obișnuit, cu căciula în mână, cum au fost învățați și părinții noștrii în anii de comunism. Suntem spectactorii unei lumi care parcă nu ne aparține, în care suntem doar niște musafiri politicoși. E viața noastră, ar trebui să avem mai multe de spus, mai multe decizii de luat.
Cui îi folosește că mii de români strigă în fiecare zi în fața televizorului? Nu îi aude nimeni, încă tupeul face legea în România. Nu vreau să fac politică, nici nu vreau să am opțiuni politice, pentu că de fapt politica în sine e problema. Ar fi o pierdere de timp și de energie, să mă gândesc acum, cum e cu unul și cum ar fi fost cu altul. Știți bine că ar fi fost la fel.
Câtă vreme veți ramâne în fața televizoarelor, scenariul va fi același, unii iși vor face afecerile, își vor lua vilele, vă vor scuipa din merțane iar voi o să țipați în continuare în surdină și veți plăti. Veți plăti doar pentru că respirați.
Da, sunt supărat pentru că mi se cere mult mai mult decât mi se dă, mă chinui în fiecare zi ca să opresc eu o parte și să se le dau lor două. La fel ți se întâmplă și ție, să nu crezi că țip ca nebunul. După câte impozitări crezi că ajung banii la tine? Fă un calcul, adaugă impozitele pa salariu plătite de angajat, impozitele pe salariu plătite de angajator și apoi gândește-te că firma la care lucrezi te plătește din încasările pe care le are, care sunt deja ciuntite de impozite și TVA. Ai să înțelgi ce spun, o parte iei tu, două ei.
Credeți că nu mai vreau să plătim impozite? Nu mă înțelegeți greșit, vreau să plătim impozite pentru școli, spitale, autostrăzi. Nu vreau să plătim impozite pentru merțanele și vilele unora. Aici e diferența. Știm cu toții cum se fac treburile, cum fiecare lucrare publică se execută la prețuri uriașe. Cum fiecare campanie electorală nu e decât lupta pentru marele ciolan, banii noștrii.
Există o speranță, dacă nu aș vedea-o, nici nu aș deschide gura. Astăzi putem fi mai uniți, putem fi aproape de prietenii noștrii chiar dacă suntem la distanță, putem afla orice informație în câteva secunde, mă puteți auzi chiar dacă nu sunt la televizor. Avem o forță uriașă iar acum, mai mult ca oricând, putem fi uniți pentru că avem ceva, care este aici pentru noi: Internetul.
E atât de simplu să începi să vorbești pe internet, fă-ți un blog, scrie, e ușor, în final vei fi auzit. Apoi, într-o bună zi cineva va construi o platformă unde toate glasurile noastre se vor uni într-o voce puternică, mai puternică decât șperțul, șmecheria și tupeul. Era lor e pe sfârșite, nici nu realizează în îngânfarea lor. Haideți să nu le prelungim agonia!
iulie 8th, 2010 at 5:20 pm
Ai dreptate in ceea ce zici. Imi dau seama ca spui asta intr-un moment de suparare, din cauza asta se simte agresivitatea in cuvintele-ti… Dar, situatia ramane aceeasi, e frustrant sa platesti si sa nu vezi pentru ce. Sa nu vezi rezultatul. Sa simti ca banii care iti sunt luati se duc intr-o mare gaura neagra. Ca nu simti nici un beneficiu in urma faptului ca te chinui sa iti respecti indatoriile de cetatean corect. Este trist si frustrant, da. Dar, ceea ce stiu, este ca daca raspunzi cu agresivitate agresivitatii atragi tot agresivitate. Nu zic sa nu actionezi, dar actioeaza intelept. Da, scrie, aduna oameni care gandesc ca tine, fa ceva…dar incarca sa faci asta ca o datorie fata de tine si semenii tai, mai detasat, mai calculat si mai profi…nu cu ciuda si patos. Nu reusesi decat sa transmiti agresivitate, si asta nu atrage oameni in jurul tau, ci in irita. Energia este extraordinara daca o canalizezi pe actiune, mai mult decat pe reactie.
Am reactionat si eu un pic la agresivitatea ta. E mult mai tare sa zici aceleasi idei dar se se simta relaxarea, desi pare imposibil. E curios cum suntem noi obisnuiti sa rectionam: ori reactionam asa, cu nervi si patos..ori nu reactionam deloc, ignoram si incercam sa credem ca problema nu exista. Dar cum ar fi, reactie fara sentiment? Numai observatie, pentru a puncta ideea, apoi ACTIUNE.
Zic.
(Nu sunt deloc buna la asta, in pracica, doar de pe margine, teoretic…deocamdata)
iulie 8th, 2010 at 6:02 pm
Zenul e în general bun, dar mai simți uneori nevoia să țipi, chiar dacă nu e cel mai întelept lucru. Fiind un blog personal pot să pun aici ceea ce simt. Nu e o revistă de tiraj, nu mă interesează să scriu ceva comercial. Poate ai auzit de angajații japonezi care în pauza de lucru se pot duce într-o cameră specială să tipe, poate asta mi-a venit și mie să fac azinoapte și pentru că nu aveam unde să țip m-am apucat să scriu. Așa simt acum, am scris ceea ce simt nu ce ar trebui să simt. Poate cu timpul am să devin mai înțelept.