Musonul aduce cu sine ploaie de dimineaţă până seară, timp de 4 luni. Cum o călătorie în India fără spiritualitate ar fi fost incompletă, principala destinaţie a reprezentat-o centrul de meditaţie Sahaja Yoga din Belapur – Mumbai. Aici plănuiam să stăm 3 săptămâni, dar din motive subiective am redus perioada la o săptămână şi jumătate. Am fost apoi prin Mumbai (noua denumire a Bombay-ului), o săptămână la Ganapatipule (un complex aparţinând Sahaja Yoga la ocean), apoi încă o săptămână în Goa.

Tendinţa de exagerare şi extremele sunt la tot pasul în India. Vizavi de Mall copii goi se joacă în praf, magazine impovizate în magherniţe, localuri selecte în care îngheţi de la aerul condiţionat, maşini scumpe cu aspect neîngrijit, camioane excesiv colorate şi decorate, construcţii inestetice, temple împodobite, poze cu nenumăraţi „Guru”, oameni gălăgioşi, claxoane care sună neîncetat, sărăcie, cerşători, bijuterii, frizerii la tot pasul.

Drumuri prin India

Mâncarea este foarte diversificată, foarte bună, poate în unele cazuri excesiv gătită iar combinaţiile de alimente mai îndrăzneţe, dar oricum nu am avut nici un fel de probleme cu mâncarea. Singura plângere ar fi că uneori este extrem de condimentată. Hainele şi ţesăturile sunt pe un tărâm al abundenţei, în majoritate intră în zona a ceea ce noi considerăm chici dar din punct de vedere al diversităţii nimic de zis. Sucurile de fructe se găsesc peste tot şi foarte ieftine. Termenul de “igienico-sanitar” nu există acolo deci dacă vrei să te bucuri de diversitatea ofertei de sucuri de fructe să nu te întrebi prea mult cum au fost facute. Sucul din trestie de zahăr este un deliciu la un preţ de 0.1 EUR.

Şocant în India este lipsa de valoare a individului. Lipsa de respect pentru oameni, lipsa de respect pentru ei însuşi te loveşte la tot pasul. O societate în care ai impresia ca omul nu valoreaza nimic. Parcă ideologile sunt mai importante si uneori am avut impresia că şi o maşină este mai importantă. Acest lucru se manifesta aproape la orice nivel. Un exemplu ar fi nebunia din mijloacele de transport în care oamenii erau duşi în condiţii de neexplicat. Am fost iar uimiţi cum un individ foarte gălăgios îndesa oamenii într-un microbuz precum cartofii, şi mai şocant, aceştia nu aveau nimic de zis. Schelele la clădirile în construcţie erau făcute din bambus, mai bine zis din câte un singur băţ de bambus pe care mucitorii stateau în echilibru. Noi spuneam în glumă ca e mai ieftin dacă mai alunecă câte unul de pe bambus decât sa construiască o schelă mai solidă, dar mă intreb dacă chiar e glumă şi nu realitatea. Probabil de trenurile indiene aţi mai auzit, nu mai comentez nimic de clasa a IIa la care nici nu am îndrăznit să ne urcăm. Vagoanele de dormit ale unui tren express pentru care oamenii işi cumpăraseră bilete cu o luna înainte, erau nişte rafturi acoperite cu muşama murdară pe care dormeau fără aşternuturi. Şpaga sau bacşişul (au şi ei acelaşi termen) sunt OK, aşa am ajuns la vagonul de dormit şi nu la clasa a IIa. Timpul este fără valoare şi el, trenurile, autobuzele şi mare parte din indieni nu ajung niciodată la timp. Dăcă autobuzul a întârziat mai bine de o oră şi întrebi îngrijorat când vine, îţi vor raspunde că „vine…”, iar despre tren se zice ca mai întârzie şi 6 ore, noi am aşteptat doar o ora şi jumătate. Sărăcie la limită, case care seamănă cu un morman de gunoi. Oameni care trăiesc doar datorită climei calde. Mi-e greu să cuprind în cuvinte, e ceva ce pluteşte la tot pasul, în felul în care se poartă oamenii unii cu alţii, în felul în care acceptă ceea ce trăiesc. În tradiţii care sunt mai presus de voinţa oamenilor, căsătoriile aranjate sunt încă o practică curentă, oamenii se împart în caste şi valoarea lor e socotită în funcţie de nivelul lor social.

Şi când simţi că e prea mult, te poţi duce în Mall, într-o oază de civilizaţie. Trebuie să treci prin filtrele de securitate, detector de metale, control in bagaje. Un film poate fi o idee, biletele se cumpără de afară, se stă la coadă în soare. Din nou filtre de securitate, detector de metale, control în bagaje dar i-am zis gardianului că tot noi suntem, ne-a ţinut minte. La ultimul etaj se verifică biletele după care alt filtru de securitate, detector de metale, control în bagaje. În sală e frig, e o senzaţie buna după căldura de afară, pentru mine era bine, dar dacă eşti genul mai friguros nu e prea placut. Înainte de film se cântă imnul naţional, la jumătatea filmului pauză 15 minute.

În India, cu toate regulile ei sociale rigide, nu prea ai să vezi manifestări de afecţiune în cupluri. Când spun cupluri mă refer la oameni căsătoriţi, de altă variantă nici nu se pune problema. În toată călătoria noastră am văzut doar un cuplu ţinându-se de mână şi asta era în Goa, zonă turistică. În contrast cu asta este ciudat să vezi pe stradă băieţi care se ţin de mâna, sau se ţin în braţe. Nu este nimic cu conotaţie sexuală aşa cum noi, civilizaţia occidentală, am fost obişnuiţi să gândim. Ei sunt foarte puri în manifestări, la ei nu e nimic ciudat ca doi băieţi care sunt prieteni, să se ţină de mână aşa cum pentru noi nu este ciudat ca două fete bune prietene să se ţină de mână. Bărbaţii în vârstă păstrează obiceiul şi la mare se distrează la malul apei între ei. Stiu ca nu e frumos să râzi de oameni, dar pe mine m-a distrat.

Dacă intrii intr-o cabină care are un robinet şi o găleată, prima senzaţie e că nu ai nimerit unde trebuie, dar e OK, acela e duşul…

Claxonul e rege. Dacă ai un claxon bun ai şanse în traficul din India. Sunetul oraşului este un zumzet continuu de claxoane. Nu se opresc niciodată. Claxonul se foloseşte în loc de semnal, pentru avertizare în depăsiri (cel din faţă poate schimba oricând direcţia fără avertizare), se foloseşte pentru a goni pietonii amatori de aventuri pe trecerea de pietori, pentru a anula culoarea roşie a semaforului. Regulile de circulaţie sunt ceva teoretic, singura regulă e „Claxonează!”.

Yoga sau religie? Mai demult am citit undeva că atunci când nu ştii exact sensul unui cuvânt cel mai bine este să te uiţi în dicţionar. Lucrul ăsta mi-a format un obicei bun. Pentru ca vizavi de aceste cuvinte se fac multe confuzii şi asocieri greşite, m-am uitat şi mai departe de dicţionar, la originea cuvintelor. Yoga vine din sanscrită şi se traduce prin „uniune”. Religie vine din latină „religare” şi înseamnă, la o traducere mot a mot, „a relega” sau „a reuni”. Latina şi sanscrita sunt limbile din care au derivat multe din limbile „indo-europene” moderne şi care provin dintr-o limbă veche, unică, numită generic de către oamenii de ştiinţă „proto indo-europeană”. Dacă avem o origine comună, se poate vorbi şi de rădăcini spirituale comune? Există oare legături între zeităţile europene antice şi zeităţile indiene? Există legături între creştinism şi cultura indiană? Sunt o mulţime de întrebări pe care mulţi dintre noi le au. Pentru mine au venit şi răspunsuri şi revelaţii, nu cele la care mă aşteptam, cu totul altele. Atunci când arunci o privire dintr-un alt punct de vedere, te face să te mai gândeşti. Elemente pe care nu le înţelegi alături de lucruri care completează ceea ce ai ştiut până atunci. Meditaţia este o rugăciune în tăcere prin care te opreşti o clipă pentru a primi iubirea lui Dumnezeu. Parcă ştiam asta de acasă dar parcă o ştiu mai bine primind-o şi din altă parte. Ar exista multe definiţii dar o prefer pe asta. Însă cu cât te implici mai adânc te simţi învăluit de dogmă, lucru care mă sperie şi apoi mă îndepărtează. Dogma îmi pare o barieră periculoasă pentru civilizaţia vestică, senzaţia este mult amplificată într-o civilizaţie cu un ritualism exagerat, cum este cea indiană. Oricum acesta este un subiect lung, nu mai insist acum. Închei doar prin definiţia dogmei: DÓGMĂ, dogme, s.f. 1. Învăţătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepţii ei, care nu poate fi supusă criticii şi nu admite obiecţii. (sursa: DEX).

Aici sunt ideile generale, bineînteles foarte subiective. De povestit mai e mult. Întrebări sunt şi ele încă multe. Ceea ce am găsit însă în toată nebunia de acolo, e ceva ce mi-e greu să descriu, un soi de puritate pe care ei luptă să o păstreze. Pare foarte exagerat felul în care o fac dar cu siguranţă avem de învăţat.

(Atle poze din India pe Flickr)