Acum câteva zile mi-am oprit privirea cu nostalgie pe un teanc de discuri de vinil. Vecinii renovează şi le-au scos în curte. Am început să mă uit, rând pe rând, la coperţile cu colţuri tocite. Mi-au amintit ceva, ceva parcă demult uitat. E acum atât de uşor să faci un playlist cu sute de piese. Poţi avea aproape ce muzică vrei, dar parcă lipseşte ceva. Discurile acelea vechi imi păreau atât de preţiaose, nu le-aş putea compara niciodată cu câteva fişiere mp3. Discurile de vinil sunt autentice. Când vezi unul vechi de 20 sau 30 de ani te face să te întrebi „Câte din astea mai există?". Acasă mai aveam şi eu câteva şi din când în când ma gândeam că mi-ar plăcea să le reascult. Am sunat la doamna Stoicescu, am întrebat-o şi aşa am plecat fericit cu un braţ de discuri.

Read the rest of this entry »